Intr-un fel sunt suparata ca am cea mai naspa stare.
Intr-un fel sunt fericita ca o sa iasa o postare frumoasa, pentru ca scriu acum cu lacrimi in ochi. Si intotdeauna cand scriu cu lacrimi in ochi iese "bine" postarea, si primesc laude ca "vai ai talent la scris"...
Plang.
Deci o sa iasa bine. Probabil.
..astazi vorbim despre...
Despre Invidie. Si dragoste, dar nu d-aia cu nabadai. Dragostea intre cei mai buni prieteni. Despre ajungerea pe muchia nebuniei, lacrimi, durere, certuri. Indiferenta, poate.
Ce s-a intamplat cu noi? Era omul ALA special. Era omul pe care il iubesti atat de tare, pentru care ti-ai da viata.. dar de care, totusi, nu esti indragostita. Dar il iubesti atat de tare, si era genul de om cu care ai o legatura atat de stransa si ..speciala.. incat nimeni, absolut nimeni, nu o poate intelege! Exact cum ar trebui sa fie cel mai bun prieten.
Si cel mai dureros cuvant este... "era". De ce era? Pentru ca o singura greseala intr-o prietenie poate distruge tot. Poate lasa in urma numai scrum si lacrimi.. si multa durere.. O mica greseala, care ar trebui sa fie iertata...nu poate fi lasata in urma.
Nu pot sa-i reprosez unui om ca nu mai e ca inainte si ca nu mai vorbeste cu mine, sau ca nu ma baga in seama... pentru ca eu sunt cea care a gresit. Si cea care "a fost iertata"..eu nu il cred. Nu te cred, ma auzi?!
Nu am dreptul sa ii cer sa ma ierte. Eu am gresit. Eu m-am izbit de zid cu toata puterea si l-am tras si pe el dupa mine .. Ahhh, Teodoraa,cum ai putut sa faci asa ceva .. Cate a facut omul asta pentru tine.. Unde-i aprecierea pe care trebuie sa o primeasca? UNDE ?! Unde a disparut tot..si de ce ?!
Unde au disparut zilele cu soare, in care radeam in hohote si in care "lacrimile" sau "problemele" erau niste cuvinte care nu isi aveau rostul in vocabularul nostru .. Imi e dor de el. Imi e dor de el si cand e langa mine, pentru ca nu mai este .. EL.
Prea multa vinovatie pe capul unei persoaneee !! Nimeni nu merita atata suferinta. Nici macar cel care a gresit.. Iarta-ma, ce trebuie sa fac ca sa ma ierti? Nu e de iertat ce am facut, stiu.. dar.. totusi... Nu am nici o scuza. Am fost singuri impotriva tuturor, si tu ai suferit pentru ceva ce nu ai facut..dar si eu am suferit..
De ce te indepartezi, incet, de mine ? Incet dar sigur.. Si desi ti-am explicat de o mie de ori cat ma doare nu poti sa intelegi..nu poti sa intelegi desi ai simtit si tu respingerea asta .. stii despre cine vorbesc.. Asa ca, te rog, adu-ti aminte de durerea pe care ai simtit-o cand stateai cu capul pe banca in ora de desen si eu te luam la palme doar ca sa-ti revii,durerea aia sfasietoare pe care o simteai din cauza EI .. parca esti mai apropiat acum de ea decat de mine. :)
Mi-ai reprosat ca o cred pe aia? Da, normal ca o cred .. pentru ca si eu am observat asta ! Pentru ca tin prea mult la tine ca sa te pierd asa, imediat.. si din nimic !
Am nevoie de tine. Nu vreau sa se intample asta. Vreau ca peste 10 ani cand eu o sa fiu un medic chirurg iar tu o sa umbli "peste drum si prin padure" sa ne aducem aminte de asta si sa radem cu lacrimi. Vreau ca peste 10 ani sa-mi spui "Doamneee, si mai stii cand cica aveai tu blog, si ai scris o postare lunga si dureroasa despre cearta noastra? HAHAHAAAA, nice one!".. iar eu sa rad asa, amar.. si tu sa-mi spui: NO!.. Tu nu vrei sa se intample asa? N-o sa-ti fie dor de mine? Nu iti este deja? Si mai am un milion de intrebari pe care as vrea sa ti le pun, dar mai mult mi le pun mie..
Si o gramada de durere.
Si numai lacrimi..
Si iar durere...
Nu ma parasi. Ce s-a intamplat cu totul? Ce s-a intamplat cu rasetele, cu biletelele, cu penarul tau verde .. ce s-a intamplat cu vremurile cand ma priveai fix in ochi si stiai ce vreau sa spun, nu mai trebuia sa spun nimic? Vremurile in care nu trebuia sa spun ca "ma abtin"..vremurile in care puteam sa torn tot si tu m-ai fi inteles perfect...
Mi-e prea dor de tine. De ce ai fugit?
Ce s-a intamplat cu ..
Prieteni, oricat de grea e incercarea.. Daca ma vei chema, te voi sustine ! Vom indura totul impreuna, nu-ti fie teama .. Voi fi cu tine ?!
-Dreamgirl.
