cred ca mi-e si lene sa scriu ceva normal, ca toti bloggerii, ca toti oamenii. stau aici pe scaun, mai mult moarta de somn decat vie, aproape ca nici n-am putere sa apas pe taste la ora asta. ascult sunetul de la apa de la baie cum curge si ma uit pe geam... vine frig, dar mi-e prea lene sa intind mana sa-l inchid. how funny is that?
daca stau bine sa ma gandesc, a venit vara. numai primavara nu e asta... singura chestie care ma trezeste la realitate si ma face sa-mi dau seama ca nu e vara inca este faptul ca nu am dat examenul. nici nu mai e mult... dar parca am devenit imuna la emotii.
ar trebui sa simt emotia ca un copil normal, in schimb, eu simt alte chestii. chestii care ma ingrozesc...
as vrea sa vorbesc despre omul care-mi face asta, doar ca.. nu prea am ce sa spun. adica am. pot spune 39458349538453 chestii si tot n-as termina. doar ca nu prea am cum sa descriu...niciodata nu am intalnit un sentiment pe care sa nu-l poti descrie in cuvinte. pana l-am cunoscut. sunt trista si fericita in acelasi timp.
si imi tot spun ca ar fi mai bine sa ma opresc, s-o las mai moale, dar undeva inauntrul meu...
stiu ca nu sunt capabila sa fac asta.
am gasit expresia.
sunt ACASA. e exact sentimentul ala... e posibil ca "acasa" sa fie o persoana? nu un loc? e fix chestia aia despre care se vorbeste prin filme si pe Tumblr. "I look at you and I'm home". ma simt ok, ma simt in siguranta. fara motiv. asta il diferentiaza pe EL de tot ce s-a intamplat pana acum.
e frumos intr-un fel. dar intr-un fel e ingrozitor. pentru simplul fapt ca ma sperie cat de puternic e sentimentul. ma face sa-mi fie frica. parca o sa-mi pierd mintile din cauza asta, de parca n-am alte lucruri mai bune la care sa ma gandesc...cum ar fi examenele.
altceva? am incredere in el. nu e bine sa ai incredere in nimeni. incredere oarba, poate..
ascult "visele noastre" de la adela popescu si ma chinui sa descriu un sentiment imposibil...in timp ce ma gandesc efectiv cata fericire iti poate aduce un om fara sa faca aproape nimic.
asa, prin simplul lui fel de a fi.
termin postarea si tot nu sunt multumita de cum am descris acest sentiment.
ma chinui degeaba oricum, de parca mi-ar iesi vreodata :))
...cred ca, abia acum incep sa invat ce inseamna sa iubesti.
Si sa invat alaturi de omul asta care ma distruge dar ma si repara psihic e...
Cel mai bun.
Si cel mai rau lucru.
"I can conquer the world with one hand if you're holding the other" <3
# Sia.
sâmbătă, 27 aprilie 2013
luni, 22 aprilie 2013
it's freaking monday
ganduurile mele de luni dimineata suna cam asa. frica frica frica. panica panica panica. oboseala. de ce mi-au inghetat iar mainile? omfggg e 11:22, am crezut ca e 12:22 si ca iar am lasat-o pe Diana sa astepte la poarta. de ce imi sta ceasul asa pe mana? de-abia astept sa vina Daria acasa. n-am chef de scoala. mi-am pierdut rigla. C. panica panica panica. frica frica frica. iar.
interesanta lista, stiu. si cel mai naspa e cu frica. nu inteleg de ce le e oamenilor frica. am auzit vorba asta `inteleapta` : "a avea curaj nu inseamna ca nu iti e frica. iti este, dar te arunci oricum". eu cand am curaj, pana la urma ma sperii pentru ca stiu ca tre sa ma dau cu un pas inapoi, altfel o s-o fac lata. deci tot mi se face frica. concluzia e ca n-am curaj niciodata...
astazi n-am curaj sa infrunt oamenii care ma impiedica sa-mi ating scopul. sau sa... iubesc. da, oamenii ma impiedica sa iubesc. nu pentru ca vor asta. pentru ca nu inteleg. pentru ca fiecare om e greu, intr-un fel, de inteles. de-aia ne-a facut Dumnezeu diferiti pe toti. expresia "toti sunt la fel" nu-si are rostul, nici pentru o fata indurerata, nici pentru un baiat care-si baga picioarele si zice "vai, toate-s la fel". toti suntem diferiti, si e greu sa intelegi ce e in capul altuia. nici daca-ti explica, nici daca esti chiar tu in pielea lui, tot nu poti sa intelegi. pentru ca fiecare om judeca altfel. de exemplu... poate ca altcineva ar spune "foarte bine iti fac, sa nu te lase sa te ranesti". dar eu vreau sa ma ranesc, tanjesc dupa asta. vreau sa ma arunc cu capul inainte si apoi sa regret.
si acum incep sa ma contrazic singura. mai inainte spuneam ca ma sperii si ma dau cu un pas inapoi.
cred ca iubirea iti ia mintea. era o chestie pe tumblr, nu stiu exact cine o scrisese. "iubirea iti sparge usa, te ia si te duce unde vrea ea"... nu pot sa zic decat: TRUE STORY, BRO!
va rog va rog, lasati-ma sa fac ce vreau eu. nu depinde de voi, depinde de mine. daca vreau, daca sunt in stare... sau daca nu vreau, si nu risc.
in cazul asta risc. simt ca merita sa risc... chiar merita
....sper.
"Ma lupt cu ORICINE pentru TINE."
Nesiguranta ne inunda minteaaaaaaaa, as usual !!!!
mai bine nu mai gandesc. mai bine plec la scoala.
data viitoare o sa va aduc numai ganduri bune, promit.
....sper.
Raman doar cu speranta, ca intotdeauna.
-Sia.
interesanta lista, stiu. si cel mai naspa e cu frica. nu inteleg de ce le e oamenilor frica. am auzit vorba asta `inteleapta` : "a avea curaj nu inseamna ca nu iti e frica. iti este, dar te arunci oricum". eu cand am curaj, pana la urma ma sperii pentru ca stiu ca tre sa ma dau cu un pas inapoi, altfel o s-o fac lata. deci tot mi se face frica. concluzia e ca n-am curaj niciodata...
astazi n-am curaj sa infrunt oamenii care ma impiedica sa-mi ating scopul. sau sa... iubesc. da, oamenii ma impiedica sa iubesc. nu pentru ca vor asta. pentru ca nu inteleg. pentru ca fiecare om e greu, intr-un fel, de inteles. de-aia ne-a facut Dumnezeu diferiti pe toti. expresia "toti sunt la fel" nu-si are rostul, nici pentru o fata indurerata, nici pentru un baiat care-si baga picioarele si zice "vai, toate-s la fel". toti suntem diferiti, si e greu sa intelegi ce e in capul altuia. nici daca-ti explica, nici daca esti chiar tu in pielea lui, tot nu poti sa intelegi. pentru ca fiecare om judeca altfel. de exemplu... poate ca altcineva ar spune "foarte bine iti fac, sa nu te lase sa te ranesti". dar eu vreau sa ma ranesc, tanjesc dupa asta. vreau sa ma arunc cu capul inainte si apoi sa regret.
si acum incep sa ma contrazic singura. mai inainte spuneam ca ma sperii si ma dau cu un pas inapoi.
cred ca iubirea iti ia mintea. era o chestie pe tumblr, nu stiu exact cine o scrisese. "iubirea iti sparge usa, te ia si te duce unde vrea ea"... nu pot sa zic decat: TRUE STORY, BRO!
va rog va rog, lasati-ma sa fac ce vreau eu. nu depinde de voi, depinde de mine. daca vreau, daca sunt in stare... sau daca nu vreau, si nu risc.
in cazul asta risc. simt ca merita sa risc... chiar merita
....sper.
"Ma lupt cu ORICINE pentru TINE."
Nesiguranta ne inunda minteaaaaaaaa, as usual !!!!
mai bine nu mai gandesc. mai bine plec la scoala.
data viitoare o sa va aduc numai ganduri bune, promit.
....sper.
Raman doar cu speranta, ca intotdeauna.
-Sia.
duminică, 24 februarie 2013
hey teacher,leave the kids alone
da, da, da, minunata clasa a 8-a. multumim dragilor nostri profesori ca se straduiesc din rasputeri sa nu ne incarce. desigur, toti profesorii sunt minunati si ne inteleg!"da copii, stiu ca sunteti ocupati cu romana si matematica. asa ca nu va voi aglomera programul! pentru maine aveti de invatat doar din carte, pag 90-94.. si putin de scris: pag 100 ex 1,2,3......25". asta asa, probabil, sa nu ne incarce "prea mult". multumim, apreciem din suflet ca intelegeti ca ne trezim dimineata, invatam, scriem, plecam la scoala unde trebuie sa suportam nu numai ifosele unora dintre voi, ci si ifosele unor colegi care nu ne suporta si stam acolo 6-7 ore pe zi torturandu-ne mintea incercand sa intelegem ceva (si poate ca nu reusim mereu), apoi ne intoarcem acasa si evident ne apucam de scris si de invatat pentru ca nu mai avem timp sa facem nimic si eventual stam infranti cu capul pe birou, spunand: "mai bine termin maine" si apoi ne trantim in pat si adormim instantaneu. sweet, sweet sleep! nici macar de el nu avem parte prea mult.. ca ne intrerupe alarma somnul de frumusete. (eu i-as spune somnul de vai-mai-am-prea-putine-ore-de-dormit-tre-sa-ma-culc-mai-repede-ca-tre-sa-ma-trezesc-dimineata-sa-invat, dar trecem peste :)) )
si uite ca a inceput perioada simulariiilooor, pam pam pam!! am trecut de prima cu brio, daca nu era nenorocitul ala de "boschet intunecat" al lui Topirceanu, poate luam si eu 10 in cap, dar ma multumesc cu 9,60-9,80. why not?
weekend-ul asa a trecut repejor. mai ales cu olimpiada judeteana la romana. 95,5 puncte, da, da, da! se putea si mai bine.. daca nu as fi murit de cald si nu m-as fi stresat ca minunatii profesori.. extrem de "atenti" ne-au adus subiectele pe care le-am avut la faza locala.. asa ca bineinteles, a8-a a trebuit sa astepte sa vina online alte subiecte de la inspectorat. poate singurul lucru care ma mai facea sa ma relaxez era colegul meu de banca dintr-a 10-a, extrem de calm si totusi plictisit, care imi intindea foaia sa jucam x si 0 :)))
cat despre ziua de maine...o sa aflu cat am luat la romana. nu am emotii prea multe. sper sa fie ok. marti? orar ciudatel, aparent simplu. miercuri? SIMULARE M-A-T-E.
sper sa fie bine si sa reusesc sa ma concentrez si sa nu fac vreo prostie stil sia, clasica. Doamne ajuta..
Martie, te misti si tu mai cu talent?
Sia ♥
si uite ca a inceput perioada simulariiilooor, pam pam pam!! am trecut de prima cu brio, daca nu era nenorocitul ala de "boschet intunecat" al lui Topirceanu, poate luam si eu 10 in cap, dar ma multumesc cu 9,60-9,80. why not?
weekend-ul asa a trecut repejor. mai ales cu olimpiada judeteana la romana. 95,5 puncte, da, da, da! se putea si mai bine.. daca nu as fi murit de cald si nu m-as fi stresat ca minunatii profesori.. extrem de "atenti" ne-au adus subiectele pe care le-am avut la faza locala.. asa ca bineinteles, a8-a a trebuit sa astepte sa vina online alte subiecte de la inspectorat. poate singurul lucru care ma mai facea sa ma relaxez era colegul meu de banca dintr-a 10-a, extrem de calm si totusi plictisit, care imi intindea foaia sa jucam x si 0 :)))
cat despre ziua de maine...o sa aflu cat am luat la romana. nu am emotii prea multe. sper sa fie ok. marti? orar ciudatel, aparent simplu. miercuri? SIMULARE M-A-T-E.
sper sa fie bine si sa reusesc sa ma concentrez si sa nu fac vreo prostie stil sia, clasica. Doamne ajuta..
Martie, te misti si tu mai cu talent?
Sia ♥
sâmbătă, 12 ianuarie 2013
despre prietenie, IAR
da, da, ştiu. devine plictisitor să vorbesc despre prietenie, şi probabil şi pentru voi devine naşpa să citiţi despre asta. peste tot se vorbeşte despre ideea asta. peste tot sunt plângeri, sau mulţumiri... de la "Nu există prieteni!" până la "Te iubesc, iubita mea! Prietena mea cea mai bună!" (în varianta speciei homosapiens-retardatus din zilele noastre: "te yubesk, fatha! vom fy impreuna m3r3u!!!!").
şi eu vorbesc despre asta, azi. şi dacă nu vă convine să mai auziţi şi aberaţiile mele despre prietenie, bâşti de pe blogul meu.
nici nu-mi mai dau seama când pierd prietene. poate să se întâmple brusc, poate să se întâmple în timp, sau pur şi simplu...nu ştiu. încerc să aberez ca să fac un fel de introducere la ce urmează să scriu, dar sună şi mai retardat aşa că trec peste partea asta şi mă duc direct la ce am pe suflet.
nu îmi vine să cred cum o persoană poate să renunţe aşa uşor la cineva.. sau poate nu au renunţat, şi aberez eu (againnnn!). dacă n-aţi renunţat, puteţi vă rog să-mi daţi una peste faţă, ca să mă trezesc? măcar dacă nu spuneaţi atâtea chestii gen.. "eu te iubesc mai mult, draga mea prietenă", poate nu m-aş fi ataşat aşa tare şi când urma să primesc "lovitura de graţie" n-aş fi rămas fără cuvinte, m-aş fi ridicat, m-aş fi scuturat de praf şi aş fi continuat să trăiesc normaaal...fără să-mi chinui creierul cu tot felul de "ce-am făcut de le-am supărat" şi "de ce ar fi găsit o scuză ca asta" şiiii tot felul de prostii de astea.
dupa cum am mai zis, de O MIE DE ORI, singurul lucru care iti ingreuneaza situatia (logic) cand pierzi o persoana este durerea provocata de AMINTIRI.
sutele de amintiri...ce, sute?!...nenumarate...
am stat cu telefoanele in mana asteptand mesaje de la "printii" nostri, asteptandu-i sa vina pe cai albi, asteptand...impreuna, asteptarea parea mai putin dificila. am plans impreuna (de cate ori!). ne-am certat si ne-am impacat una pe alta, am ras cu lacrimi, am stat cu fundul pe marginea terenului la scoala uitandu-ne la baieti cum joaca handbal sau fotbal, am mintit una pentru alta, am intrat in bucluc una pentru alta, am facut sute de poze pe care le gasesc in fiecare folder din calculator si acum, cand le vad................e speechless "feeling-ul". si nu in sensul bun.
Si pana la urma, stiti care e singurul lucru trist din toata postarea mea?!
Ca totul este scris la trecut...
Poate nici nu exista VIITOR in PRIETENIE.
Cu durere si sinceritate, sfatuindu-va sa nu va incredeti in oameni...
Sia ♥
şi eu vorbesc despre asta, azi. şi dacă nu vă convine să mai auziţi şi aberaţiile mele despre prietenie, bâşti de pe blogul meu.
nici nu-mi mai dau seama când pierd prietene. poate să se întâmple brusc, poate să se întâmple în timp, sau pur şi simplu...nu ştiu. încerc să aberez ca să fac un fel de introducere la ce urmează să scriu, dar sună şi mai retardat aşa că trec peste partea asta şi mă duc direct la ce am pe suflet.
nu îmi vine să cred cum o persoană poate să renunţe aşa uşor la cineva.. sau poate nu au renunţat, şi aberez eu (againnnn!). dacă n-aţi renunţat, puteţi vă rog să-mi daţi una peste faţă, ca să mă trezesc? măcar dacă nu spuneaţi atâtea chestii gen.. "eu te iubesc mai mult, draga mea prietenă", poate nu m-aş fi ataşat aşa tare şi când urma să primesc "lovitura de graţie" n-aş fi rămas fără cuvinte, m-aş fi ridicat, m-aş fi scuturat de praf şi aş fi continuat să trăiesc normaaal...fără să-mi chinui creierul cu tot felul de "ce-am făcut de le-am supărat" şi "de ce ar fi găsit o scuză ca asta" şiiii tot felul de prostii de astea.
dupa cum am mai zis, de O MIE DE ORI, singurul lucru care iti ingreuneaza situatia (logic) cand pierzi o persoana este durerea provocata de AMINTIRI.
sutele de amintiri...ce, sute?!...nenumarate...
am stat cu telefoanele in mana asteptand mesaje de la "printii" nostri, asteptandu-i sa vina pe cai albi, asteptand...impreuna, asteptarea parea mai putin dificila. am plans impreuna (de cate ori!). ne-am certat si ne-am impacat una pe alta, am ras cu lacrimi, am stat cu fundul pe marginea terenului la scoala uitandu-ne la baieti cum joaca handbal sau fotbal, am mintit una pentru alta, am intrat in bucluc una pentru alta, am facut sute de poze pe care le gasesc in fiecare folder din calculator si acum, cand le vad................e speechless "feeling-ul". si nu in sensul bun.
Si pana la urma, stiti care e singurul lucru trist din toata postarea mea?!
Ca totul este scris la trecut...
Poate nici nu exista VIITOR in PRIETENIE.
Cu durere si sinceritate, sfatuindu-va sa nu va incredeti in oameni...
Sia ♥
luni, 7 ianuarie 2013
orice, dar nu dor.
stiam ca intr-una din zilele astea se va intampla. dar nu stiam exact in care, si speram sa fie cat mai tarziu pentru ca urasc sentimentul asta. nu vroiam deloc sa-mi fie dor de tine, ba chiar imi mergea foarte bine. pana cand am primit acea veste, aseara. am spus "eh, asta e"...doar ca sa nu par suparata. dar cum i-am spus si prietenei mele celei mai bune, G, ma gandisem la fiecare gest al meu, cum imi va sta fiecare cm de par, cu ce bluza o sa ma imbrac, daca sa-mi pun curea la blugi sau nu, din varful firelor de par pana in varful degetelor de la picioare...
si ceea ce asteptam, nu s-a mai intamplat.
nu ma asteptam la asta, evident. ma gandeam ca nu e posibil sa simt "dor" iar. poate il simteam mai demult, dar m-am luptat cu el pana mi-a venit rau, ca sa-l dobor. iar el pur si simplu s-a ascuns dupa colt si a asteptat sa ma impiedic putin, ca sa-mi dea lovitura finala, si sa-mi strige glorios in fata: SUNT AICI, chiar daca nu ma vrei!
de ce nu vroiam sa-mi fie dor? pentru ca e NASPA, pur si simplu. dupa cum am mai spus, nu trebuie sa fii geniu ca sa-ti dai seama ca "dor" vine de la "durere". si orice doare...nu e bun. poate ca te face mai puternic, dar dupa un timp deja te saturi sa-ti fie dor.
nu ma asteptam sa-mi fie dor, cand am fost pusa in fata faptului si mi-am dat seama ca de fapt, sunt dezamagita! foarte dezamagita. si ca mai bine nu stiam ca ar fi trebuit sa se intample, mai bine eram luata prin surprindere... daca nu as fi stiut, nu eram dezamagita.
si 1000 de ganduri groaznice au inceput sa se joace cu creierul meu si am realizat ca...
stand acolo, in pat, turceste, cu parul ciufulit si cu telefonul in mana...
imi era dor de el.
Si din pacate...
Dor este tot ce nu vreau sa simt...
Sia
si ceea ce asteptam, nu s-a mai intamplat.
nu ma asteptam la asta, evident. ma gandeam ca nu e posibil sa simt "dor" iar. poate il simteam mai demult, dar m-am luptat cu el pana mi-a venit rau, ca sa-l dobor. iar el pur si simplu s-a ascuns dupa colt si a asteptat sa ma impiedic putin, ca sa-mi dea lovitura finala, si sa-mi strige glorios in fata: SUNT AICI, chiar daca nu ma vrei!
de ce nu vroiam sa-mi fie dor? pentru ca e NASPA, pur si simplu. dupa cum am mai spus, nu trebuie sa fii geniu ca sa-ti dai seama ca "dor" vine de la "durere". si orice doare...nu e bun. poate ca te face mai puternic, dar dupa un timp deja te saturi sa-ti fie dor.
nu ma asteptam sa-mi fie dor, cand am fost pusa in fata faptului si mi-am dat seama ca de fapt, sunt dezamagita! foarte dezamagita. si ca mai bine nu stiam ca ar fi trebuit sa se intample, mai bine eram luata prin surprindere... daca nu as fi stiut, nu eram dezamagita.
si 1000 de ganduri groaznice au inceput sa se joace cu creierul meu si am realizat ca...
stand acolo, in pat, turceste, cu parul ciufulit si cu telefonul in mana...
imi era dor de el.
Si din pacate...
Dor este tot ce nu vreau sa simt...
Sia
sâmbătă, 5 ianuarie 2013
med & other twisted dreams
scriu astazi in primul rand pentru ca m-am enervat. mereu ma enervez din cauza prostilor si habar n-am de ce. si nu numai din cauza prostilor, poate si din cauza oamenilor inteligenti, care nu ma cred in stare de nimic, chiar daca sunt inteligenti... prefera sa ma plaseze pe ultimul loc, in lista cu "oameni capabili de nimic".
astazi vorbesc despre voi si despre VISELE pe care o sa le indeplinesc, in ciuda voastra. m-am gandit sa va dedic o postare pe blog daca tot ma iubiti asa de tare incat sa ma judecati. sa va aduc aminte ca numai DUMNEZEU face asta (si eu fac asta acum. dar recunosc, imi asum pacatul in acest caz).
1. Despre voi :)
ador sa aud ce vorbiti despre mine. pe bune acum, nu scriu asta cu nervi, ci cu multa draagoste.. mai ales cand sunt la scoala in baie si ma uit frumos in oglinda, iar voi din holul de alaturi spuneti "Teodora nu e in stare sa intre la medicina, n-o sa faca nimic in viata". atunci chiar nu ma mai enervez si deja devine amuzant. btw, colegelor care se simt, DA, v-am auzit. nu va simtiti prost, mi-ati facut ziua mai buna atunci, ba chiar am incercat sa ma abtin sa nu ma bufneasca rasul ca sa nu va fac sa va simtiti prost. vedeti ce mult va iubesc eu pe voi? :D
prima oara va iert dragelor, a doua oara cand va mananca limba imi folosesc my super-rawrrrr skills si va dau de va julesc, cum s-ar spune la voi acolo in ghetou.
majoritatea celor care cauta nod in papura ar spune acum "vaaai, daca nu ii pasa, de ce a scris pe blog despre asta?". pentru ca n-am despre ce sa scriu, dragii mei. stiti ca mie-mi place sa scriu despre NIMICURI, asa ca vorbesc despre cei care ma barfesc.
Sa nu uitam ca..
"Oamenii mari discuta idei, oamenii mediocri discuta evenimente, oamenii mici discuta despre altii".
2. Despre VISE.
cu totii visam la ceva anume, inca de cand suntem mici. unii din noi au curaj sa munceasca pentru asta, altii prefera sa se incadreze la categoria de oameni despre care am scris la 1. si anume: sa vorbeasca despre visele altora, cand ei nu sunt in stare sa le concretizeze pe ale lor.
eu visez sa tai oameni, da, da, da. si nu sunt nebuna. visez sa tin o inima in mana.. una adevarata, in timp ce ma concentrez sa nu-mi tremure mana pe bisturiu, cu masca si halat si manusi pline de sange. ASTA vreau eu sa fac. daca aveti o problema cu asta, scrieti-mi pe o foaie, puneti-o intr-un plic si puteti s-o bagati linistiti pe gat, pentru ca nu prea ma intereseazaaa, hihi!
in fiecare zi ma gandesc cum ar fi sa fie asa. de fapt, nu ma gandesc cum ar fi. ci CUM O SA FIE. pentru ca am invatat sa gandesc pozitiv si sa pun in aplicare "Marele secret". cine stie daca e asa cum se spune in filme? pana la urma nici nu ma interesaza, important e sa imi indeplinesc eu visul. motiv pentru care ii multumesc Irinei Cirjaliu, ea e unul din putinii oameni care m-au incurajat sa nu ma las invinsa de niste cuvinte de nimic. as adora sa fac asta. sa intru in sala de operatie si sa tai. pur si simplu. sa vad dincolo de piele. cum ar spune Derek Sheperd, "It's the high, the rush..the thrill of the cut" .acolo simti ca traiesti. sunt sigura de asta. si cand ma gandesc la acest lucru, cine-i mai baga in seama pe mancatorii de ...? nu mai conteaza nimic, decat sa-mi implinesc eu visul.
Si va multumesc ca ma faceti mai puternica...
If someone tries to bring you down, it only means you are above them.
Va pupa
Sia ♥
astazi vorbesc despre voi si despre VISELE pe care o sa le indeplinesc, in ciuda voastra. m-am gandit sa va dedic o postare pe blog daca tot ma iubiti asa de tare incat sa ma judecati. sa va aduc aminte ca numai DUMNEZEU face asta (si eu fac asta acum. dar recunosc, imi asum pacatul in acest caz).
1. Despre voi :)
ador sa aud ce vorbiti despre mine. pe bune acum, nu scriu asta cu nervi, ci cu multa draagoste.. mai ales cand sunt la scoala in baie si ma uit frumos in oglinda, iar voi din holul de alaturi spuneti "Teodora nu e in stare sa intre la medicina, n-o sa faca nimic in viata". atunci chiar nu ma mai enervez si deja devine amuzant. btw, colegelor care se simt, DA, v-am auzit. nu va simtiti prost, mi-ati facut ziua mai buna atunci, ba chiar am incercat sa ma abtin sa nu ma bufneasca rasul ca sa nu va fac sa va simtiti prost. vedeti ce mult va iubesc eu pe voi? :D
prima oara va iert dragelor, a doua oara cand va mananca limba imi folosesc my super-rawrrrr skills si va dau de va julesc, cum s-ar spune la voi acolo in ghetou.
majoritatea celor care cauta nod in papura ar spune acum "vaaai, daca nu ii pasa, de ce a scris pe blog despre asta?". pentru ca n-am despre ce sa scriu, dragii mei. stiti ca mie-mi place sa scriu despre NIMICURI, asa ca vorbesc despre cei care ma barfesc.
Sa nu uitam ca..
"Oamenii mari discuta idei, oamenii mediocri discuta evenimente, oamenii mici discuta despre altii".
2. Despre VISE.
cu totii visam la ceva anume, inca de cand suntem mici. unii din noi au curaj sa munceasca pentru asta, altii prefera sa se incadreze la categoria de oameni despre care am scris la 1. si anume: sa vorbeasca despre visele altora, cand ei nu sunt in stare sa le concretizeze pe ale lor.
eu visez sa tai oameni, da, da, da. si nu sunt nebuna. visez sa tin o inima in mana.. una adevarata, in timp ce ma concentrez sa nu-mi tremure mana pe bisturiu, cu masca si halat si manusi pline de sange. ASTA vreau eu sa fac. daca aveti o problema cu asta, scrieti-mi pe o foaie, puneti-o intr-un plic si puteti s-o bagati linistiti pe gat, pentru ca nu prea ma intereseazaaa, hihi!
in fiecare zi ma gandesc cum ar fi sa fie asa. de fapt, nu ma gandesc cum ar fi. ci CUM O SA FIE. pentru ca am invatat sa gandesc pozitiv si sa pun in aplicare "Marele secret". cine stie daca e asa cum se spune in filme? pana la urma nici nu ma interesaza, important e sa imi indeplinesc eu visul. motiv pentru care ii multumesc Irinei Cirjaliu, ea e unul din putinii oameni care m-au incurajat sa nu ma las invinsa de niste cuvinte de nimic. as adora sa fac asta. sa intru in sala de operatie si sa tai. pur si simplu. sa vad dincolo de piele. cum ar spune Derek Sheperd, "It's the high, the rush..the thrill of the cut" .acolo simti ca traiesti. sunt sigura de asta. si cand ma gandesc la acest lucru, cine-i mai baga in seama pe mancatorii de ...? nu mai conteaza nimic, decat sa-mi implinesc eu visul.
Si va multumesc ca ma faceti mai puternica...
If someone tries to bring you down, it only means you are above them.
Va pupa
Sia ♥
luni, 31 decembrie 2012
b-bye douămiidoişpe.
mereu m-am bucurat cand a inceput un an si am plans cand s-a sfarsit. pur si simplu pentru ca fiecare an incepe la fel. tin minte cum a fost in 2011. "uuu, vine 2012! an nou, viata noua! totul se va schimba!".DA, vezi sa nu.
mereu ma uit pe Tumblr si la sfarsit de an, vad postari de genul.. "2013, here we are".. sau "2013, don't screw it up". recunosc, astea ma fascineaza si pe mine, deoarece am preferat mereu sa fiu optimista, dar nu mi-a reusit niciodata. e amuzant cum, in timpul anului, ti se pare ca nu te schimbi deloc, dar cand te uiti inapoi, totul e diferit.cum a spus un mare scriitor englez, "viata e ca si cum ai urmari minutarul pe ceas. nu il vezi miscandu-se, dar se schimba mereu..."
anul trecut incercam sa analizez lucrurile bune, "ups and downs", pe care le-am avut pe parcursul anului. cand am realizat cat de putine bucurii au fost (sau poate mici, si nu le-am apreciat destul) si cate necazuri, lista mea a devenit putin descurajatoare.. "moartea bunicului", "operatia mamei", "3 la civica", "pierdut prieteni", "medie mica"... si multe altele, dar nu vreau sa ma "laud". :)
sunt sigura ca au fost si momente bune, dar probabil nu mi le amintesc pe toate, asa se intampla mereu. problemele eclipseaza bucuriile, lucru datorat simplului fapt ca oamenii se nasc cu un gram de pesimism si nu vad decat partea goala a paharului.
ce-am facut, oare, anul asta? a fost un an naspa, naspa. dar bun fata de 2011. si nu cred ca se datoreaza planetelor care au decis sa se alinieze astfel incat sa am eu un an bun, ci faptului ca sunt intr-un an terminal, si am atata de invatat incat nici nu mai am timp sa ma gandesc la lucruri rele si bune. le iau pe toate asa cum vin. pana la urma, asta facem toti, nu-i asa? :D
m-am indragostit si am pierdut, anul asta. am pierdut multe persoane. am pierdut o prietena din cauza unui baiat, ceea ce nu credeam ca mi se va intampla vreodata.. mereu am mers pe principiul "bros before hoes", in varianta feminina:)))
si nu numai una. am pierdut oameni cu care tineam legatura de la distanta, pur si simplu pentru ca oamenii se indeparteaza unul de altul, si m-am impacat cu ideea asta. am luptat pentru prieteni vechi, "cei mai buni" era un fel de "mie-mi pasa!!!", "mie nu! lasa-ma-n pace!", ca un razboi mut, si se pare ca ei au castigat..in tacere. :)
m-am operat la picior, ceea ce a fost una din "ups-urile" anului. am adorat sa vad pe ecran cum imi tortureaza genunchiul ca sa-l vindece, si sa-l intreb pe doctor de iod, de clorhexidina si altele si m-a fascinat cum nu puteam sa simt cand m-a plesnit peste picior, sa verifice daca si-a facut efectul anestezia. :)) am iubit astea, pentru simplul fapt ca asa sunt eu, cum ar spune unul din fratii mei de suflet "putin mai dark-side." :)))
dar inainte de toate, am iubit anul asta. si asta intra si la ups si la downs. pentru ca intr-un fel, iubirea iti da ariiipiiii (da, da, redbull). dar, pe de o parte, e naspa sa iubesti. eu aleg sa vad "iubirea" asa - naspa. am fost acolo, am trecut prin asta.. iti mananca sufletul si te face sa fii asa de vesel si sa-ti deschizi sufletul... bleaaaaaahhhhhhhhhhh.
un sfat pe care-l dau pentru anul 2012: NU IUBITI. va distrugeti anul degeaba.
recunosc ca, acum sunt aproape de "a iubi", daca nu sunt chiar acolo si nu vreau sa accept. cred ca nu. mai bine nu. cu orgoliul inainteeeeeeee! (cred ca asta e deviza mea egoista pentru la anu.. adica peste 14 ore).
pe final, va las cu o melodie care pe moment, inseamna mult pentru mine.. chiar MULT. nu ma intrebati de ce.
~Sia.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)