cred ca mi-e si lene sa scriu ceva normal, ca toti bloggerii, ca toti oamenii. stau aici pe scaun, mai mult moarta de somn decat vie, aproape ca nici n-am putere sa apas pe taste la ora asta. ascult sunetul de la apa de la baie cum curge si ma uit pe geam... vine frig, dar mi-e prea lene sa intind mana sa-l inchid. how funny is that?
daca stau bine sa ma gandesc, a venit vara. numai primavara nu e asta... singura chestie care ma trezeste la realitate si ma face sa-mi dau seama ca nu e vara inca este faptul ca nu am dat examenul. nici nu mai e mult... dar parca am devenit imuna la emotii.
ar trebui sa simt emotia ca un copil normal, in schimb, eu simt alte chestii. chestii care ma ingrozesc...
as vrea sa vorbesc despre omul care-mi face asta, doar ca.. nu prea am ce sa spun. adica am. pot spune 39458349538453 chestii si tot n-as termina. doar ca nu prea am cum sa descriu...niciodata nu am intalnit un sentiment pe care sa nu-l poti descrie in cuvinte. pana l-am cunoscut. sunt trista si fericita in acelasi timp.
si imi tot spun ca ar fi mai bine sa ma opresc, s-o las mai moale, dar undeva inauntrul meu...
stiu ca nu sunt capabila sa fac asta.
am gasit expresia.
sunt ACASA. e exact sentimentul ala... e posibil ca "acasa" sa fie o persoana? nu un loc? e fix chestia aia despre care se vorbeste prin filme si pe Tumblr. "I look at you and I'm home". ma simt ok, ma simt in siguranta. fara motiv. asta il diferentiaza pe EL de tot ce s-a intamplat pana acum.
e frumos intr-un fel. dar intr-un fel e ingrozitor. pentru simplul fapt ca ma sperie cat de puternic e sentimentul. ma face sa-mi fie frica. parca o sa-mi pierd mintile din cauza asta, de parca n-am alte lucruri mai bune la care sa ma gandesc...cum ar fi examenele.
altceva? am incredere in el. nu e bine sa ai incredere in nimeni. incredere oarba, poate..
ascult "visele noastre" de la adela popescu si ma chinui sa descriu un sentiment imposibil...in timp ce ma gandesc efectiv cata fericire iti poate aduce un om fara sa faca aproape nimic.
asa, prin simplul lui fel de a fi.
termin postarea si tot nu sunt multumita de cum am descris acest sentiment.
ma chinui degeaba oricum, de parca mi-ar iesi vreodata :))
...cred ca, abia acum incep sa invat ce inseamna sa iubesti.
Si sa invat alaturi de omul asta care ma distruge dar ma si repara psihic e...
Cel mai bun.
Si cel mai rau lucru.
"I can conquer the world with one hand if you're holding the other" <3
# Sia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu