is home a place or a person?

cred ca mi-e si lene sa scriu ceva normal, ca toti bloggerii, ca toti oamenii. stau aici pe scaun, mai mult moarta de somn decat vie, aproape ca nici n-am putere sa apas pe taste la ora asta. ascult sunetul de la apa de la baie cum curge si ma uit pe geam... vine frig, dar mi-e prea lene sa intind mana sa-l inchid. how funny is that?
daca stau bine sa ma gandesc, a venit vara. numai primavara nu e asta... singura chestie care ma trezeste la realitate si ma face sa-mi dau seama ca nu e vara inca este faptul ca nu am dat examenul. nici nu mai e mult... dar parca am devenit imuna la emotii. 
ar trebui sa simt emotia ca un copil normal, in schimb, eu simt alte chestii. chestii care ma ingrozesc... 
as vrea sa vorbesc despre omul care-mi face asta, doar ca.. nu prea am ce sa spun. adica am. pot spune 39458349538453 chestii si tot n-as termina. doar ca nu prea am cum sa descriu...niciodata nu am intalnit un sentiment pe care sa nu-l poti descrie in cuvinte. pana l-am cunoscut. sunt trista si fericita in acelasi timp.
si imi tot spun ca ar fi mai bine sa ma opresc, s-o las mai moale, dar undeva inauntrul meu...
stiu ca nu sunt capabila sa fac asta. 
am gasit expresia.
sunt ACASA. e exact sentimentul ala... e posibil ca "acasa" sa fie o persoana? nu un loc? e fix chestia aia despre care se vorbeste prin filme si pe Tumblr. "I look at you and I'm home". ma simt ok, ma simt in siguranta. fara motiv. asta il diferentiaza pe EL de tot ce s-a intamplat pana acum. 

e frumos intr-un fel. dar intr-un fel e ingrozitor. pentru simplul fapt ca ma sperie cat de puternic e sentimentul. ma face sa-mi fie frica. parca o sa-mi pierd mintile din cauza asta, de parca n-am alte lucruri mai bune la care sa ma gandesc...cum ar fi examenele.
altceva? am incredere in el. nu e bine sa ai incredere in nimeni. incredere oarba, poate.. 
ascult "visele noastre" de la adela popescu si ma chinui sa descriu un sentiment imposibil...in timp ce ma gandesc efectiv cata fericire iti poate aduce un om fara sa faca aproape nimic. 
asa, prin simplul lui fel de a fi. 

termin postarea si tot nu sunt multumita de cum am descris acest sentiment. 
ma chinui degeaba oricum, de parca mi-ar iesi vreodata :)) 
...cred ca, abia acum incep sa invat ce inseamna sa iubesti. 

Si sa invat alaturi de omul asta care ma distruge dar ma si repara psihic e... 
Cel mai bun.
Si cel mai rau lucru.

"I can conquer the world with one hand if you're holding the other" <3

# Sia.

it's freaking monday

ganduurile mele de luni dimineata suna cam asa. frica frica frica. panica panica panica. oboseala. de ce mi-au inghetat iar mainile? omfggg e 11:22, am crezut ca e 12:22 si ca iar am lasat-o pe Diana sa astepte la poarta. de ce imi sta ceasul asa pe mana? de-abia astept sa vina Daria acasa. n-am chef de scoala. mi-am pierdut rigla. C. panica panica panica. frica frica frica. iar.
interesanta lista, stiu. si cel mai naspa e cu frica. nu inteleg de ce le e oamenilor frica. am auzit vorba asta `inteleapta` : "a avea curaj nu inseamna ca nu iti e frica. iti este, dar te arunci oricum". eu cand am curaj, pana la urma ma sperii pentru ca stiu ca tre sa ma dau cu un pas inapoi, altfel o s-o fac lata. deci tot mi se face frica. concluzia e ca n-am curaj niciodata...
astazi n-am curaj sa infrunt oamenii care ma impiedica sa-mi ating scopul. sau sa... iubesc. da, oamenii ma impiedica sa iubesc. nu pentru ca vor asta. pentru ca nu inteleg. pentru ca fiecare om e greu, intr-un fel, de inteles. de-aia ne-a facut Dumnezeu diferiti pe toti. expresia "toti sunt la fel" nu-si are rostul, nici pentru o fata indurerata, nici pentru un baiat care-si baga picioarele si zice "vai, toate-s la fel". toti suntem diferiti, si e greu sa intelegi ce e in capul altuia. nici daca-ti explica, nici daca esti chiar tu in pielea lui, tot nu poti sa intelegi. pentru ca fiecare om judeca altfel. de exemplu... poate ca altcineva ar spune "foarte bine iti fac, sa nu te lase sa te ranesti". dar eu vreau sa ma ranesc, tanjesc dupa asta. vreau sa ma arunc cu capul inainte si apoi sa regret.

si acum incep sa ma contrazic singura. mai inainte spuneam ca ma sperii si ma dau cu un pas inapoi.
cred ca iubirea iti ia mintea. era o chestie pe tumblr, nu stiu exact cine o scrisese. "iubirea iti sparge usa, te ia si te duce unde vrea ea"... nu pot sa zic decat: TRUE STORY, BRO!
va rog va rog, lasati-ma sa fac ce vreau eu. nu depinde de voi, depinde de mine. daca vreau, daca sunt in stare... sau daca nu vreau, si nu risc.

in cazul asta risc. simt ca merita sa risc... chiar merita
....sper.

"Ma lupt cu ORICINE pentru TINE." 


Nesiguranta ne inunda minteaaaaaaaa, as usual !!!!
mai bine nu mai gandesc. mai bine plec la scoala.
data viitoare o sa va aduc numai ganduri bune, promit.

....sper.
Raman doar cu speranta, ca intotdeauna.

-Sia.